În perioada de peste patru decenii a regimului comunist, lucrările de întreținere ale Timișoarei au fost în cea mai mare parte neglijate.După anul 1990, activitatea de construcții și reparații din zonele istorice a cunoscut numeroase abordări greșite. Intervențiile neadecvate, în special asupra elementelor care definesc compoziția fațadelor și a acoperișurilor, nu conduc numai la deteriorări importante ale substanței construite, ci și la pierderi ireversibile privind informațiile despre aceasta.
Utilizarea unor materiale improprii precum și a unor soluții de detaliu neadecvate au condus la mutilarea unor clădiri, având un impact negativ asupra aspectului întregului ansamblu arhitectural din care acestea făceau parte. Exemplele negative menționate mai sus s-au adăugat celor deja apărute în perioada interbelică aducând prejudicii patrimoniului arhitectural:
a) Schimbarea destinației unei clădiri sau numai a unui spațiu singular dăunând întregii clădiri și distrugând substanța originală;
b) Îndesirea exagerată prin realizarea de construcții anexe, majoritatea improvizații parazitare, în curțiile interioare, pe terenurile până atunci libere ale parcelelor, sau chiar amplasarea unor asemenea adăugiri ( de exemplu, mici spații comerciale) în gangurile de acces ale clădirilor;
c) Reîmpărțirea unor clădiri în numeroase subunități, locuințe mici, improvizate, de cele mai multe ori realizate neinspirat, a condus chiar și la subdivizarea unor încăperi cu deteriorarea tavanelor cu bolți sau stucături;
d) Intervenții brutale determinate de echiparea cu instalații tehnice necesare;
Situația s-a agravat prin apariția a numeroase proprietăți mici asupra spațiilor de locuit, folosite anterior prin închiriere. Fragmentarea irațională a acestora s-a întărit prin aplicarea legii 112/1994 prevăzând vânzarea în aceeași formă, către chiriași, a locuințelor proprietatea statului, ducând la formarea unor asociații mari, compuse din numeroși proprietari.
